Pomi pictaţi în amurg liniştit de târg.
Capăt de oraş în suburbii drăguţe,
nu mahalale infestate cu matahale
agasante, străzi transformate în
pubele, depozit de gunoi intelectual
dintr-o barcă de hârtie şi un papagal
în colivie ce-i cântă o poezie
ascultătorului surd la frumuseţile
naturii.
Culorile cad, prevestind ura furtunii
şi privirea doamnei ce zâmbeşte la
chiştocul nestins al toamnei şi la
asfaltul sărutat de apus. Cronos, un
poet etern, suflet pierdut în catren,
trece nepăsător ca un tren peste
cadavrul prezentului, prizonierul
concretului şi al rândurilor. Prizonier
al gândurilor.
Vlad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu